Jean Poncet – Invitat special

PONCET

La cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Carte Transilvania, unul dintre invitații speciali va fi Jean Poncet, scriitor și traducător, cunoscut poet francez care a tradus integral în limba lui Voltaire opera poetică a lui Lucian Blaga. În cadrul festivalului va lansa cel mai recent volum de poezie, Lumina tăcerii, tradus în limba română de Elena-Brândușa Steiciuc și Horia Bădescu. Volumul va apărea la Editura Eikon.

Despre Jean Poncet:

„Jean Poncet este un mediteranean: el celebrează răspicat lumina şi marea, dar poemele sale sunt încărcate de reflecţii asupra omului şi a misterelor care-l înconjoară. În aceste tablouri marine cu o scriitură severă dar care sporeşte intensitatea culorilor, a formelor, ceea ce se impune este lumina şi virtuţile ei... Căutarea luminii este aceea care modelează interioritatea, spiritualitatea umană… Iar această călătorie îl conduce pe Jean Poncet spre explorarea marilor mistere umane precum moartea… Cu Lumina tăcerii, Jean Poncet devine poetul unei Mediterane solare şi spirituale. Printr-o scriitură sobră dar plină de lirism, de senzualitate, el vorbeşte despre intimitatea profundă a omului fără a uita vreo clipă de lumina interioară.”

 Max Alhau

(Texture, 16.06.2013)

 

„Acest volum al marseillezului Jean Poncet ne conduce în limanul de la Maldormé, în fiordurile de la Sormiou sau Conques, în Lubéron sau pe drumul oierilor din platoul de la Aveyron. Mereu sub lumina îndrăgită a Mediteranei care-i inundă poemele. Dar şi lumina prieteniei care se estompează în numele poeţilor cărora le sunt dedicate poeme… cei mai mulţi dintre aceştia familiari ai revistelor Sud, Autre Sud sau Phoenix, la care Jean Poncet a colaborat timp îndelungat: o familie de suflet şi de proximitate poetică. Fără a mai vorbi de Lucian Blaga, poetul român pe care l-a tradus şi din care a realizat cea mai importantă anthologie apărută până astăzi în Franţa. Dar lumina care scaldă această poezie de un lirism stăpânit are deopotrivă vibraţii spirituale… Misterul morţii, enigmă a lumii pe care trebuie să-ncerci să o cuprinzi pe de-a-ntregul («cel ce vede totul/ doar el/ pătrunde frumusețea adevărului») hrăneşte un cântec şi o călătorie «cu sufletul împăcat»… «Ce cauţi  tu se află-n val» ne spune Jean Poncet, ispitit de ideea trecerii: «nimic/ altceva nu merită să fie scris/ în afara/ tăcerii.»”

 Michel Baglin

(Texture, 30.07.2013)

 

„Lumina acestor poeme este lumina Mediteranei, atât de dragă poetului marseillez. E lumina soarelui strălucind peste drumurile oierilor, peste mare, peste pietrele din care uneori oamenii clădesc altare de rugă. Este lumina tovărăşiilor prieteneşti şi literare cu poeţii care au participat la aventura multiplă a revistelor Sud, Autre Sud şi Phoenix. Este, de asemenea,  imaginea luminii interioare, a speranţei care luminează pelerinul pe drumul lui către câmpul de stele al Compostelei, trupul rănit de vârfurile ascuţite ale lumii (o experienţă care nu-i doar literatură pentru autor). Este adesea o lumină obitoare pe care trecătorul o străbate ca pe o noapte neliniştită, pasăre a furtunii  încumetându-se pe invizibilele drumuri ale oceanului. Iată de ce mai degrabă prin vocea poetului decât prin mâna unui pictor: «sub arcadele de piatră/ răsună din nou/ cântecul lumii.»”

Emmanuel Hiriart

(Poésie Première, nr. 57, 2013)

 

„Jean Poncet constituie o voce unică în poezia franceză contemporană... Recentul său volum, Lumina tăcerii, ne dezvăluie un discurs poetic mai mediteranean ca oricând, plin de lumina micilor golfuri pe care pescarii marseillezi le numesc „calanques”, de frânturi de imagini ale vechilor cartiere din oraşul său natal, de ecouri ale vieţii maritime sau ale culturii provensale. Ne place să credem că blândul azur al Mediteranei va stârni interesul cititorului de la noi asupra unei voci poetice structurate în jurul a două mari axe: lumina şi tăcerea.”

Elena-Brânduşa Steiciuc

(Bucovina literară, nov.-dec. 2013)

 

„Am citit volumul  Poèmes apărut la Editura Cogito. Aceste texte sunt gata să explodeze în spirit. Ele sunt pline de frumuseţe, de vibraţie şi totuşi atât de simple, de puternice? Mă întreb deşi ştiu foarte bine pe ce cărări trebuie să le conduci «în cuşca omului care atinge norii.»”

Gérard Bayo

 

„Îmi plac mult poemele dumneavoastră – claritatea lor, precizia logodită cu o intensă sensibilitate a lucrurilor, graţia lor naturală care însoţeşte cuvântul, simplă şi totodată poetică. Sunteţi, în acelaşi timp, un traducător emerit, poeţii români trebuie să vă fie recunoscători, căci nu-i o muncă uşoară, chiar dacă în principiu româna e apropiată francezei – aţi putut constata că spiritul ei e altul traducându-l pe Blaga. Vă felicit pentru această considerabilă întreprindere şi pentru premiul care v-a fost atribuit cu această ocazie!”

Sanda Stolojan

 

„Jean Poncet face parte dintre acele personaje rare care ştiu să folosească mai multe limbi deodată. De aceea nu ne mirăm ca, dincolo de poezia personală, să-l vedem şi traducător. A început prin remarcabila sa traducere  din românul Lucian Blaga, care a primit premiul special pentru traducere al Festivalului Internaţional Lucian Blaga, şi continuă acum cu traducerea poetului irlandez Desmond Egan. Traducerea e o artă în sine: aşa încât în această plachetă avem şansa de a ne confrunta deopotrivă cu textul englez şi cu extrem de judicioasa traducere a lui Jean Poncet care se arată şi aici poetul ştiut.”

Sylvie Cohen

(Art Sud Méditerranée, 1998)

      

După diverse traduceri ale poeziei lui Lucian Blaga, acea a lui Jean Poncet oferă avantajul  de a fi o panoramă mult mai largă dar şi opera unui traducător care este în acelaşi timp şi un poet remarcabil.”

Adrian Popescu

(Steaua, iulie 1997)

 

Cum a reuşit Jean Poncet să găsească echivalenţele cele mai potrivite, în limba franceză, semnificaţiilor secrete ale poemelor lui Blaga? Reuşind să substituie textului original  o altă limbă poetică fără să trădeze autorul.”

Maria Urbanovici

(Luceafărul, februarie 1997)

 

Traducerea lui Jean Poncet este rezultatul unei desăvârşite rigori şi a unei profunde cunoaşteri a liricii blagiene: prin intermediul acestei traduceri de excepţie, cititorilor francezi li se oferă nu doar posibilitatea de a pătrunde în universul liric blagian, ci şi un instrument de lucru pentru aceia care sunt interesaţi de reprezentanţii majori ai poeziei europene a secolului XX.”

Valeriu Stancu

(Symposion, mai 1996)

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather

Comments are closed.