Hanne Ørstavik – invitat special

978x

Tradusă în peste 15 limbi, Hanne Ørstavik a devenit curând, după publicarea primului roman, un must-read al literaturii norvegiene. Născută în 1969 în Tana, o localitate din nordul Norvegiei, Ørstavik s-a mutat la Oslo când avea 16 ani. Pasiunea pentru literatură a prins voce în 1994, atunci când, la 25 de ani, publică primul roman, Tăietura, foarte bine primit de cititorii norvegieni. Succesul internațional a venit însă trei ani mai târziu, când publică Iubire, un roman care a cucerit atât publicul larg, cât și pe criticii literari. Ajunge astfel în topul organizat de ziarul Dagbladet, pe locul 6 în lista celor mai bune cărți norvegiene ale ultimului sfert de secol, dar și în manualele de literatură norvegiană şi în programele facultăților de Litere. A urmat apoi o carieră prolifică, publicând şi alte romane cu același impact. Printre ele se numără Timpul necesar (2000), Săptămâna 43 (2002), Pastorul (2004) – obținând Premiul pentru literatură Klassekampen și Premiul Brage – sau Hienele.

Aflată pentru prima data în Cluj-Napoca, Hanne Ørstavik se va întâlni cu studenții de la Facultatea de Litere a UBB, unde va ține o prelegere în data de 10 octombrie, urmând ca pe data de 11 octombrie să lanseze, pe scena Festivalului Internațional de Carte Transilvania, volumul său de mare succes Iubire.

3d_Iubireai

Iubire e o carte despre dragoste, despre singurătate şi despre evadarea din realitate prin forţa imaginaţiei: copilul îşi iubeşte mama, mama tânjeşte după iubirea iluzorie a unui bărbat străin. Suspansul se clădeşte pagină cu pagină în întunericul nopţii norvegiene, care va fi o noapte fără sfârşit pentru unul dintre cei doi.

„Când am să mai îmbătrânesc, vom pleca amândoi într‑o călătorie cu trenul. Cât mai departe cu putinţă. De la fereastra lui vom admira munţi şi oraşe şi ape. Vom cunoaşte alţi oameni, din ţări străine. Şi vom fi împreună mereu. Şi niciodată nu vom ajunge la destinaţie.

Citeşte cam trei cărţi pe săptămână, adesea patru sau cinci. Dacă ar fi după ea ar citi tot timpul, înfăşurată într‑un pled, cu o cafea alături, învăluită în fum de ţigară, într‑o cămaşă de noapte călduroasă. Putea prea bine să se lipsească de televizor, doar nu mă uit la el niciodată, se gândi ea, dar nu cred că lui Jon i‑ar conveni să nu‑l avem.

Trece cu maşina foarte aproape de o bătrână ce merge legănat trăgând un cărucior cu rotile pe drumul acoperit de gheaţă. E întuneric. Din cauza zăpezii strânse în troiene de‑a lungul drumului. Ele umbresc şoseaua, se gândeşte Vibeke. Descoperă deodată că a uitat să aprindă farurile şi a condus aproape tot drumul cu ele stinse. Le aprinde acum.”

 

Iubire, Hanne Ørstavik, traducere Aurora Kanbar şi Erling Schøller, Editura Univers

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather

Comments are closed.